o streașină picură rar
tortură mai ieftină n-am
iar toamna îmi lasă în perne
un iz monogam

mai vine în mine nectar
din sunetul ploii de ieri
rămânem în pat până seara
ca doi pasageri

o lume ingrată mă simt
pe nume chemată mai rar
de parcă la rai într-o vreme
am dat în portar

cu gândul departe acum
cânt zori singuratic sub duș
și dacă leșin de durere
să ceri un cartuș