"Tu eşti oare acela care scoţi zodiacul la vremea lui şi tu eşti oare acela care mâni Ursa Mare cu puii ei? Cunoşti tu pravilele cerului? Ştii tu oare cum se desluşeşte scriptura lor pe pământ?" (Iov 38:32)

ploaia a stat
de pe Căţănaş alungă vântul
o turmă de iezi dolofani şi năstruşnici
norii au înghiţit pădurea
prin spărtură curcubeul
leagă de munte seara de mai

Fiul Păstorului
sfarmă lumina în inima sa
şi-o aruncă pe cer
înfloresc ciorchini de stele
grădina din flori de lumină

pe pământ urşii
îşi duc puii spre izvorul luminii
un dor sfâşietor ca o arsură
inefabil acel dor de ceva care nu s-a putut pierde
alăptează întregul lor neam

ursitori ai ţării născute din vârtejul alb şi luminos al Iubirii
păstrătorii cheilor celor şapte porţi
tainele curcubeului
drumul acestui pământ

printre stele

urşii sorb liber