Cuvintele din versurile mele
sunt strigătele de durere
venite din doinele de jale
cu care se trezeau strămoşii
din adormitele veacuri
în clipele încrâncenate

Cuvintele mele sunt puţine
sunt sărace pentru a reda
profunzimea tăcerii mele
infernul acestei tăceri
în care nefericirea toată
a pus stăpânire pe trupul
şi sufletul meu însingurat

Dacă aş putea să strig la vânt
aş sparge această tăcere
pentru a curge ca un şuvoi
în cuvinte miraculoase
aşezate în versuri potrivite
care să aline suferinţe perene
îngemănate cu rătăciri de soartă

Sau puţinele mele cuvinte
dacă ar fi binecuvântate
ar năvăli în marea tăcere
acoperită de-ntuneric
ar declanşa o explozie de lumină
ce-ar umple lumea de poeme
dătătoare de speranţă şi fericire

Mă tem pentru cuvintele mele
că ar putea să se piardă treptat
într-o tăcere bântuită de întuneric
iar viaţa mea ar putea deveni
un basm, o legendă tragică
transpusă în transcendent
acolo unde nimeni nu ştie
dacă vorbele şi cuvintele
mai au înţelesuri reale