Există un loc,
undeva între munți,
în care,
neîncăput de străini,
mă simt ca acasă,
rătăcind
prin labirintul de stradele
care n-a găzduit
între zidurile sale vreodată pe
cerșetori și maidanezi;

zile în care,
luându-mi concediu,
îmi permit
luxul de a respira în voie
aerul strâmt care
n-a izbutit nicicând să încapă
între
pereții săi înalți de cristal
umbra vreunui lătrat,
latratul vreunei umbre…