câţi copaci şi-au plâns uitarea
străbătând cerul şi marea?

ia-ţi rădăcinile şi umblă!
am auzit? mi s-a părut?
m-am smuls din viaţă şi cu trupul frânt
am desenat potecă pe pământ

rătăcitor cu rădăcinile zdrelite
trecut-am ani prin multe ȋnfloriri
purtând alai petale ȋnnegrite
rugina orelor de zi cu zi

mi-e frunza palidă, săracă
trecând hotare brazdă-n scoarţă trag
prin ceruri mi-am purtat ȋnscrisul
uitate chinuri de pribeag

gol am venit pleca-voi gol din lume
şi desfrunzit de umbră şi de vis
lăsa-voi marea să mă spele pe-ndelete
de tot ce mi-am dorit voi fi dezis