de obicei în octombrie apare mucegaiul roșu. mucegaiul roșu care îmi cuprinde
obrazul ca descărcarea electrică produsă de efectul unei amintiri.
prima dată am văzut mucegaiul roșu pe felia de salam de sibiu adusă de tata
de la bufetul partidului. apoi în trenul care ne-a dus la bucurești în 84 la TIB.
și mucegaiul roșu se furișa de pe feliile de salam pe obrajii noștri se gudura
pe cămășile noastre albe cu trese și șnur.

nimic n-a rămas afectat de mucegaiul roșu. atîtea mîini care tremură la tv și nimeni
nu-i bănuiește că și ei au băut din același pepsi infestat. au mîncat din aceeași carne
blestemată. au ciocnit cu vinul acela deîndulcit cu micelii sîngerii. toți mișeii
chiar și cei care n-au atins cartea devorată de mucegai roșu sunt acum printre noi
și se ascund în spatele unor boli frumoase bogate și sclipitoare: boala de a avea
mai multe vile. mai multe mașini. mai mulți bani. mai multă putere.

lor nu le pasă de mucegaiul roșu care se întinde ca o plagă pe viitorul meu al tău
al celor fără viitor. zilele noastre sunt tot mai scurte ca un fruct care nu mai ajunge
la maturitate. lovit de focul bacterian sau omida păroasă. ce să vă spun despre mine?
nici o mînie oricît de mare n-ajută cu mucegaiul roșu. nici o fugă. tu prietene
ai îmbulinat-o. mucegaiul roșu te caută și pe tine. și te va devora
asemenea unei plante carnivore care crește împrejurul tău. te topește cu aerul tare
al înălțimilor la care visezi. țara asta e făcută din mucegai. învață să te ferești.

învață să mînui bine cuțitul. cînd vor veni să te ia și să te ducă la turmă să știi
că nici măcar o oaie rătăcită nu-i un plan de scăpare pentru turmă. pentru păcatele
noastre. mucegaiul roșu înflorește regește la gît. de aceea să știi bine cuțitul să-l ții.
căci prin găurile făcute cu el vei vedea cel dintîi adevărul.