cu noaptea în cap
soarele
latră scurt dintre nori
pete de ceaţă mă atrag senzual
mişcări submarine
violenţa luminii desparte copaci
singuratici în ploi mohorâte
urmele noastre de
toamnă vorbele unui stol convulsiv
după cea de-a o sută oaie pe
munţi rătăceşte armeanul cu arca
la spate araratul de
vrăbii închise în
palme nu au voie să mintă
le arată numai în somn
aşteaptă
un înger căzut
scăpără licuriciul viclean
nu-şi cere iertare nu se grăbeşte
ştie o zi cineva
îi va da
toată lumea pe ele