într-o zi mă voi debarasa
complet de cuvinte

(ce trebuință am de acestea)

nu voi mai folosi arcușul limbii
pe tărtăcuța ascuțită a lui A

muțenia asta liniștitoare
se va exprima treptat sub forma
unei boli aparte, singulare

fără nici un motiv întemeiat voi intra
într-un soi de post al tăcerii

sfârșitul inevitabil
nu va fi nicidecum
o demonstrație a puterii
cuvintelor în botniță

(așa cum împiedici un animal
să sugă sau să muște)

NU

liniștea se va instala normal

ca o stare de drept

incoruptibilă

vie...