parcă aş da de bunicul
privind lung pe sub gene
scuturându-şi pipa de încheietura mâinii

în timp ce îmi plătesc
abonamentul la telefonul mobil
strada mare sare de pe şine
copiii poartă chipurile
foştilor colegi de gimnaziu
un afiş de cinema patria
acoperit cu un anunţ exotic
ca o biserică bizantină
între blocuri sovietice
toate simţurile mele inspiră
aerul fotoliilor transpirate
pe caldarâmul oraşului de sticlă
pluteşte miros prohibit de tutun
din epoca când pensionarii
erau puşi cu faţa la perete
într-o sală în care se rupeau
într-o semiobscuritate plătită
de multe ori la preţ de speculă
petale de margarete

mă trage ca o ciunga
prinsă în păr
chip risipit înainte
de a îmi fi amintire

alea iacta est

clipele au fost aruncate
spre mine
din nou