spre orizont,  deasupra pădurii vechiului burg,
 fluturele-
 cu aripi aurii,
 prins este între străzi înguste pavate cu pietre de râu. 
 voci înăbușite,
 râsete...
 poale din catifea, brodate cu fir de argint,
 ating
 mirarea gurilor-cască. 
 spadele cavalerilor încrucișate,
 răstignesc
 lumina sfinților. 
 târziu,
 veselia în cascadă a saltimbancilor
 torțe aprinde.
  cu toate acestea,
 tăcerea este incomensurabilă,
 întunericul impenetrabil. 
 turnul cu ceas
 poartă povara orelor fără limbi,
 a zilelor fără platoșa. 
 cortina  strânge năclăială intre cute:
 călăul orașului ridică toporul.
în piață,
 pacea și justiția
 se bat cu roșii.
 dreptatea-legată la ochi,
 rostește o rugăciune.
 scena circulară, mobilă se rotește acompaniată de o liră.
 spre dimineață,
 trubadurul a adormit,
 iar mașină de la salubritate spăla bordurile
 cerului de sânge,
 risipind semințe
 pe câmp.


Comentarii aleatorii