Printre cești te-am găsit descotorosindu-te de somn
Alungându-l ca pe un simbol al gregarului
Și acum visezi în veghe la statutul de neom,
Dar nicidecum cel redevabil animalului.

Te-am recomandat mereu ca neputincios în odihnă,
Dar și-ntre ale neputinței odihnit
Erai mereu aceeași oaza obosită de netihnă
Cu gândul sumbru și stihul otrăvit.