(pe culmile necredinței
un biet animal rațional
în deșert se slăvea pe sine:
nu știu, doamne cum i-ai prostit pe alții,
dar cu mine, îți spun, nu ține)

eu o să-i spun până la capăt iubire.
ne ton kuna, diogene,
NU153 este un nume urât
chiar și pentru o asemenea suferință.

recunosc, niciodată n-a fost
a mea sau a noastră.
ne-am pomenit însă blestemând-o ca pe un alt
fel de a fi. știi și tu:
viața e o ispită care nu vine
singură în lume.

iubire: oamenii au învățat s-o arunce
în gura morții
ce stă să-i înghită
absurd.

lasă-te vândut, diogene,
nu poți trăi fără stăpân.
te doare- e semn că există și ești
să nu-i spunem NU153,
să-i spunem iubire.