S-auzi al timpului suspin
Și glasul trist să îți șoptească,
Va fi pentru-amândoi un chin
Și tot continuă să crească.

Te pierzi în mii de amaruri,
Se- ascund în tine suferințe,
Nu aștepta-n zadar prea multe daruri ,
Căci nimeni nu oferă,
Există doar dorințe

Pururi rătăcind
Cu gândul s-evadez din lumea moartă,
Dau glasul meu tăcerii
Și-mi ascult gândurile-n șoaptă.

Când sufletul e trist și doare ,
Iar lacrimile n-au niciun folos
S-apară-atunci un strop de nepăsare
Și tot va fi mai puțin dureros.