Te-ntrebi cum de atâtea ciudate felinare
În lumea-mi dinăuntru se-aprind ca în poveşti,
Îmi simţi în trup căldura şi tot îi dai târcoale
Intrării, însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti.
De ce îţi este frică? Nu joacă-n mine iele,
Nu sunt o închisoare sau magic labirint;
Te cer ca se te mântui, să-ţi fiu o nouă piele,
Să-ţi schimb în vis trecutul şi numele-n alint.
În lumea mea spre inimi din arme pleacă fluturi,
Iubirea-i gravitate, copiii sunt înalţi,
Căderile-s prilejuri pentru-alte începuturi,
Dar dacă vrei să intri te rog să te descalţi…
Voi spune: fără tine mai bine ar fi fost
În lumea mea, dar lumea n-ar fi avut vreun rost.

7.I.2011