am momente când îmi simt oasele reci
sau moi
cabluri de telegraf sub care crește iarba

ai dreptul să citești partea mea
ascunsă ca un jeans
aruncat printre butuci să putrezească
ori ca un maiou vechi din care rupi
cârpe de șters praful

***

fiecare dintre noi știm cum curge soarele
când se apropie vara
tăcem un timp prin camere
ca pe o sârmă
să ne plimbăm puțin
îmi spui și ia-ți doar tricoul că e cald

grădina muzicianului florile muzicianului dau
în mine din nou
ne oprim puțin
încleștat de imagine mă las îmbibat
apoi pornim mai departe

***

în fiecare zi ucidem
case lifturi garaje birouri hârtii pubele
nu știu cum facem…
iar eu afirm relaxându-mă
că voi trăi
atât cât să mă poți prinde
de mână și
să te electrizezi de sângele meu