între două ploi torenţiale
treci strada în diagonală
nu te gândeşti la nimic tocmai de-aia
în plasă o pâine un pachet de unt şi relativ
linişte
într-o zi era să te calce trecând în grabă
viaţa-ntr-un taxi 949
pe care l-ai văzut prea târziu
altă dată zâmbeşti aşa
el te vede trecând şi tace
în umbra altui anotimp

altă dată pleci pentru că nu înţelegi
trânteşti uşa şi fugi
ca şi cum ai putea fugi

habar n-are
câţi nori ai vândut pe strada lui
din colţul inimii