- Știi, când m-ai trezit,
tot cerul era plin de fluturi

- Așa e dimineața,
când de vise trebuie să te scuturi

- Din când în când, unii se așezau…
Dar numai pe florile de zăpadă

- Și nimeni în afară de tine
nu mai dormea ca să-i vadă

- În genunchi, lângă acele palide flori,
Îl rugau pe Dumnezeu
să le mai ia de pe aripioare
niște culori

- Ceva, ceva, am auzit,
dar mi-a plăcut să cred că este
un ciripit

- Dumnezeu, atunci, i-a întrebat:
“De ce să vă iau de pe aripioare
culorile pe care Eu vi le-am dat?”

- Și fluturii ce-au răspuns?

- Că “ Nouă, Doamne,
o pulbere de argint ne este de-ajuns

Dar cu florile nu-i așa,
ele, primăvara, își doresc
altceva