credeam că faptul e rău dacă zice conştiinţa
nu ştiam că ea se ascunde prin cotloane precum peşterile
învechite pline de excremente
şi plase de păianjen suprapuse de mii de ani

credeam că sinapsele sînt uşi deschise pe ambele părţi
largi să nu te apleci şi fără praguri
dar m-am împiedicat şi am căzut cu fruntea în poala domnului
mirosea a mir şi tămîie

nu ştiam că peştera sînt eu că am mii de ani
şi conştiinţa mea s-a sălbăticit înainte de naştere

m-am împiedicat
prins în propria plasă m-am zbătut pînă ce mîna aceea fierbine
a prins mîna mea rece
apoi călduţ m-a lăsat să-mi reglez
ceea ce numesc ordine

mă încălzesc prin fapte pînă fierbinte
voi ieşi ca undelemnul
la suprafaţă.