Lasă-mi patima somnului
pe albul braţului tău
gândurile vibrând clipele
cu un minutar pe cadranul inimii.

Lasă gol fagurele pieptului
să-l umplu cu miere picurată
şi bucăţi de trecut
în noaptea în care dorm cireşii.
Învăluie în şarm seara
când din ochi sorb lacrima
rotunjesc sânii în palme
şi-ţi desenez în irişi
noaptea de flori înmiresmată
în acuarelă verde.

Dimineaţa definitiv portretul
îl voi înrăma în aur
pe peretele coşcovit al odăii
unde omor singurătatea.

Cine ştie când vei reveni?
să rupi aşteptarea,
şi tânără în ochii mei
să asculţi Simfonia fantastică
răsfrântă în oglinda
brumatei toamne de vis.