merge pe jos
lăsând pădurea în urmă
se avântă în câmp
pentru a nu ştiu câta oară
lasă totul în urmă
nu se uită înapoi
scena pare a se repeta
loveşte primul muşuroi ieşit în cale
este o nebunie
poezie
spune iel
vinul se scurge încet
ca dintr-o rană
leneş sinucigaş
mintea îi coboară spre tălpi
picioarele nu mai ştiu alerga
bancul dulgherului strălucea de şpan
nu l-a întrebat nimic
s-a uitat la piciorul lui
întins pe masă
sex obosit
ea a venit mai târziu
scena nu mai avea nimic picant
draperiile picau ca dracu
ecranul era plin de culori
atunci a început să fluiere
gaura din talpă
ce îl mai putea opri
nevasta dulgherului era a lui