nu-ți mai cer nimic
îmi privesc trupul
istovit de senzații
aruncat precum o vioară
cu strunele smulse
în colțul cel mai întunecat
al camerei nupțiale

ochiul mi se îndreaptă spre lucruri
înfometat ca un cer de noiembrie
pipăie gustul dulce al numelui tău
umbra mădularelor înflorite
ca o aromă otrăvitoare