privită pieziş,
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva
din siguranţa dansatorului pe sârmă.

în timp, totul devine firesc.
faci dragoste, cânţi, te străduieşti să nu uiţi
că există uitarea.
înveţi să pătrunzi în cele mai strâmte poveşti.
adormi
cu un viespar
lipit de diafragmă.
afli că sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri,

că umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb.

te clatini puţin
doar când celălalt vine spre inima ta
ca săgeata spre arc,
măsurând din priviri ce lung va fi zborul
de după

dar chiar şi atunci…