timpul trece mai repede când stau de vorbă cu tine
se-aude șina cum gene sub cuvânt
și atât
« e toamnă iar » îmi spui
și aerul din cameră devine gălbui

îmi povestești de aia bătrână
de palma ei mare și grea
de zilele-n care cânta în vie până pocnea boaba de strugure
erai altfel atunci
aveai părul decolorat de prea mult soare
te-nvârteai în jurul nucului din curte privind în sus
până când amețeai
picai în iarba înaltă fără teamă
iar în secunda aceea
cu ochii ațintiți la crengile de nuc
lumea se surpa sub tine
și totuși
soarele îți devenea aproape

fumez o țigară acum
cearceafurile tale miros a detergent și-a fier încins
tu
în picaj liber încă
îmi spui de vara aceea în care te-a împuns un berbec
l-a tăiat ăla bătrânu pe loc și ți-a făcut bundiță din blana lui
probabil că o mai ai pe undeva
poate că e în geamantanul pe care nu-l deschizi niciodata

tic-tac tic-tac
stau de veghe- stau de veghe
lanul a rămas undeva sus
nu se mai vede – nu se mai vede
nu trebuie să deschidem ochii
dăcă vrem să nu simțim pământul ăsta mult prea tare sub noi
să nu va țineti respirația acum
să nu vă țineti pumnii strânși

tic-tac tic-tac
ascultăm radiohead
tu ai tăcut
și timpul a tăcut și el
tu pui de ceai
eu am scos ceștile

e toamnă iar