Dumnezeu a creat lumea în joacă
mai întîi timpul apoi puţin spaţiu cît o cameră personală
a văzut că pereţii sînt goi şi a început să aranjeze pe ei de toate
însă toate arătau nedesăvîrşite
Dumnezeu nu avea modele iar camera i se părea tot mai strîmtă
şi dilatarea camerei ca ultimă soluţie continuă astăzi
numai o clipă S-a plecat asupra pămîntului
numai o ştersătură cu mîneca hainei
apoi plictisit a lăsat mingea aceea într-un ungher
odată o va găsi o va ridica şi privind-o îşi va aminti
cînd a înecat din greşală fiinţele născute pe sfera aceea
cînd a zgîrîiat cu unghia un curcubeu prin care lumina părea legămînt
cum fiul Său legitim s-a jucat la rîndu-i o vreme cu toate jucăriile aruncate
şi le-a păstrat pentru colecţia proprie
odată se va face linişte iar sunetul muzicii
va ajunge la urechile Domnului
şi El se va apleca.