Am crezut că muşc din tine
Şi am muşcat din ce nu se vede.
Verde copacul se scaldă
În unda verde.
Pietrele albe clănţănesc de frig,
Blestemându-mă,
Straiele florilor se pipernicesc,
nevisate până la capăt.
Cumplit de singură seara aceasta
în care copacii mă aruncă
unul altuia
fără să mă oprească niciunul.