filocalia verii în epidermă strigă
„înapoi la lucruri“
și vântul prin aroma teilor
lacrimile norilor absolvă
viața de păcatele tinei

bătrânii ne lasă moștenire
cartea de bucate și cartea cărților

iar tu crezi fără păsare că e suficient
ca rost întru ființă
doar al cincilea anotimp
iubirea