nicodem -
Am fugit din mine noaptea, pe furiş,
Setea mea de mare s-o dezbrac de apă.
Strâns lipit de gleznă, ca un cer pe pleoapă
Sta ascuns un demon tremurând făţiş.
Pe căluţi de mare galopau sirene
Numele-mi bucolic încercând să-l prindă.
Din năluci mioape, umbre în oglindă
Şi nelinişti sure încolţeau migrene.
Ca să las trecutul îngropat în oase
Viitor să-şi facă, cum în ou cocoşii,
Am chemat din cuibul zării albatroşii
Trupul să mi-l toarne în statui apoase.
Ziua mea-nstelată astăzi nu mai vine
Îngerul de pază doarme pe catarg.
Doar taifunuri urlă răstignite-n larg
Şi atunci mă lecui să mai fug din mine.
Poezie:
Comentarii
O poezie în vers clasic reusita,
Vio_B -
O poezie în vers clasic reusita, dupa parerea mea, care poate fi apreciata de oricine poate trece de prejudecati elitist-post-post-moderniste.Observatii: cum sa dezbraci setea de...apa?tocmai de apa!
ca tehnica: versul 1-strofa 1 schioapata(11 silabe), versul 3-ultima strofa schioapata si mai tare (10 silabe) pe când toate celelalte au 12 silabe. daca citesti cu voce tare simti imediat cum zgârâie la ureche. cele bune.
Viorel, ai luat-o la scuturat
nicodem -
Viorel, ai luat-o la scuturat (poezia) de au ieşit penele din ea. Nu e de mirare că zgârie la ureche.
Iată aici o poezie a lui Mircea Dinescu care nu e consistentă cu tehnica de care vorbeşti:
ultimul reazem al stelei
umblă vântul cu oasele iernii în dinţi (12)
peste casele îmbuibate de copilărie (15)
în capcanele ceasului umflat mai cad părinţi (14)
şi doar oglinda somnului îi ştie. (11)
visele saltă în rădăcini de abur stătut (14)
pe care nările noastre nu îl mai cheamă (13)
aici cuvintele obosind ne-au născut (12)
din nou, depărtaţi, plini de teamă... (9)
ţineţi steaua pentru mine puţin (10)
cu umeri ştiutori de iarbă amară (12)
deasupra părinţilor sfârtecaţi de vin (12)
şi-a casei cu cocoşii ucişi înspre seară. (13)
aşadar, şi pe la case mai mari ca a mea se şchioapătă...
mulţumesc de trecere, te mai aştept.