E ultimul poem pe care îl scriu.
După-amiază Sasha a promis că vine la mine.
Poate o fi crezut că e un rendez-vous.
Sunt sigură că o să vină. Ieri în pauza de masă
a venit de pe şantier pînă aici
doar ca să mă poată vedea din nou.

Sunt plină de mine şi plîng de parcă
toţi morţii ar fi ai mei.
Sasha e rus şi stă aici de trei luni.
Accentul meu imperfect
îmi întăreşte sexualitatea. Aşa-mi zice el.

După-amiază îl voi chema pe acoperiş
să fim mai aproape de cer.
Îl voi seduce şi-o să-i zic că ne jucăm
de-a iubirea ca nişte poeţi primitivi
care nu scriau, ci erau propria lor poezie.

Cu degetele înăsprite la construcţii
Sasha îmi va îmbălsăma corpul viu şi-apoi
cu lut proaspăt mă va aşeza cuminte
într-o pagină.