a.a.a. -
Omul –
foc invers, întreţinut de sfera transparentă
ori
sac de chimicale amanetând decizii?
vibraţie alb-liberă în zbor triunghiular
sau
argilă liniară sculptată de hazard?
concert înalt de artă, argint subţire,
sau
prăpastie de sânge spânzurat?
pomeţi de fier, altar cu buzunare,
icoană-porumbel ce nu striveşte
corola de minuni a lumii,
schelet aprins, cu sternul ascuţit,
adânc de bunatate, aprioric,
copil cu părul lins de dumnezei?
Bunăoară,
să suspendăm numai un ceas
pedeapsa pentru crimă
şi-am să v-arăt atunci ce este omul.
Poezie:
Comentarii aleatorii