ceea ce se află între mine şi tine
s-ar putea numi aer
dar tu numeşti asta apropiere

aşa m-am trezit zidindu-mă
aproape de sufletul tău
cu câte o pleoapă cu câte un ochi
cu o mână de vise
puse pe capul tău de nerăbdare
pe picioarele tale lungi
pe sânii tai tari şi copţi ca un pepene
în coaja căruia mi-am scris numele
şi tu l-ai citit de-a-ndoaselea cu mirare

ai surâs ori poate ai râs enigmatic
aproape mi-a fost frică
de ce s-ar putea intâmpla neprevăzut
când şezi pe genunchii mei
şi ei ştiu să te sprijine
ca pe un copil dorit demult
dar care mi-a fost tăgăduit

de ce?
nimeni n-a spus
nici însuşi cuvântul în care te-ai închis
nici poezia ochilor căzuţi în gol
ca un meteor care se stinge
în aerul dimineţii lichid