Mi-e sângele plin
de oameni de ordine
care fac ordinea lor în mine,
dau ordinele lor
sau ale altora tot prin mine.
Am nevoie de haosul meu
de vene şi artere, aşezate
ca hainele pe orbi,
de maladiile nevindecabile,
de altceva decât ei
prin pulsul aritmat de vise,
de creasta cocoşului domesticit,
fost gotcan,
dar nimeni nu mă întreabă
(şi nici nu spun)
pe când sângele mi-e plin
cu ordinele altora
care se prăbuşesc prin mine.
Eu nu sunt şi nu voi fi
un cimitir al eroilor!