nimeni nu mai scrie poezie
în camera mea se prăbuşesc pereţii
cade mortarul protecţia anti-şoc întăriturile
pentru eventualele cutremure
sub grămada de moloz
imaginea unghiilor tale roşii

se prăbuşesc pereţii
gravitaţia se înghesuie în cuvintele
asemenea fructului ce se întoarce
în floare

nu stiu ce se întamplă cu secundele
pe care le petreci cocoţată sub geam
ceasurile au nevoie de prea mult timp
pentru a ticăi vindecarea

nimeni nu mai scrie poezie
în camera ta e toamnă