în fiecare dimineață merg pe o alee unde
copacii sunt inscripționați sub coroană cu dana plus andrei egal love
și trebuie să fie love pentru că altfel nici parcul ăla n-ar mai exista
așa cum nici lacul din care orăcăie broaște n-ar mai fi
să mă anunțe că imediat trebuie să mă pregătesc
să mă cațăr căci scările s-au tocit de atâția pași
peste tot sunt numai ciori și bănci cu vopsea verde scorojită
plăcuțe cu păstrați curățenia și nu călcați iarba
dar până și ele au rămas undeva suspendate
iar eu nu știu dacă ar avea vreun sens să încerc să mă ridic pe vârfuri
pentru că dacă m-aș rătăci oricum nu m-ar căuta nimeni
și chiar dacă aș bate în cuie tot felul de bilețele
tu tot nu ai ști și tot nu ai înțelege că mie îmi place să port ochelari
așa cum ție îți plăcea să porți cămașă deși te uram pentru asta
da te uram pentru zâmbetul tău bun și pentru mâna ta întinsă
de parcă era singura mână întinsă pe lumea asta