trăiesc într-o lume pătrată
aici oamenii nu fac febră
doar se ascund în termometre sparte golite
în cutii de medicamente
în seringi în biurete și sertare
seara cînd aprind veioza
toți acești așa ziși oameni se ascund
grăbiți fiecare în cotlonul lui
atunci din ea din veioză ies pești chinezești
cu voal și ochi bulbucați
se preling pe pereți pe draperii
se înfășoară pe linia tremurîndă
a televizorului
și apoi se ridică
atrași de ventuza rotundă a lunii
m-am întrebat întotdeauna
ce fac peștii cînd ajung în lună
ce fac oamenii din termometre și sertare
răspunsul a fost întotdeauna același
din lună ies raze și sfere
din oameni pătrate negre și umbre
iar noaptea are un fel aparte
de a înțelege pe fiecare