rămânem în paturi ca în niște bărci de salvare
în larma țipetelor de copii
care își târîie trotinetele pe asfalt
noi simple cursoare pe un ecran încă mergând/
pâlpâind
și o ființă frumoasă se naște de fiecare data când credem
în ceva
amortizoare roți dințate oameni cu bandaje pe cap
toate funcționează
în ritmuri elegante
si asta ne ține legați
prin această lege a
euforiei / trădării / renașterii

*

noi cu mănușile noastre albe
selectăm dragostea și ea se separă de rest apoi
așteptăm dimineața
când din nou pe ecranele albe
o să facem copy paste ca și cum visele noastre
ar fi desprinderi saci mari de pânză prosoape sau alte materiale prin care
se poate respira ca și cum am înota în spice de grâu
în timp ce
lucioase combine ne treieră sufletele noastre hibride