Pe străzi tăcut înnoptate
nu vedeam mai nimic,
doar garduri în umbre-atrofiate…
departe pe-o parte şi alta
case înalte, foarte luminate,
închise-ntre garduri păzite,
zgomot şi miros de petrecere…
Nu-i prea vedeam pe oameni
dar trebuiau să fie pe-acolo.
Poate-i o sărbătoare creştină mare.
Crăciunul? Să fie Paştele?
Cât o fi ceasul?
Ce zi o fi mâine?
O fi cu cruce roşie?
Am timp destul toată noaptea
să mă gândesc la asta,
mergând între garduri închise…
parcă aş întreba pe cineva:
când ar fi ziua
mea?