muncesc pe nimic
tot ce câştig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijeşte de mine
lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc
de parcă aş avea vreo vină că trebuie să văd să simt să transmit
orice mişcare orice vis mi se impozitează
mi se impune un credit bancar pentru restaurarea amintirilor
mă văd silită să renovez mai multe dorinţe lăsate în paragină
iar pentru asta trebuie să fac un împrumut altă dobândă de achitat
muncesc pentru nimic
nu-mi rămâne nimic pentru ceea ce s-ar chema să trăiesc
abia disting o zi de întunericul matinal şi cel de noapte între care mă desăvârşesc
sau mă sfârşesc la distanţă de un cot de timpul care duce mereu cu el un seif bizar
acte tot felul de acte
muncesc de-un nimic
m-am născut cu atâtea datorii achit achit achit
acum şi iarna asta îmi cere un acoperiş nou o izolaţie nouă şi un drum nou prin lume
în plus o iubire orfană are nevoie de haine noi şi de un suflet care să o anime
am plătit cu eforturi şi sacrificii o şcoală şi constat că nu ştiu nimic n-am învăţat să trăiesc
muncesc şi viaţa este doar puntea dintre viul şi mortul care sunt
muncesc şi viaţa este datoria pe care o am faţă de mine
pot să trăiesc şi eu puţin
când
pentru asta muncesc
Poezie:
Comentarii
- ok -
a.a.a. -
Textul este destul de prozaic (poate intenţionat), dar se potriveşte cu tipul discursului - manifest. Mi-a plăcut pentru ritm, pentru spontaneitatea pe care o degajă şi pentru sinceritatea rece.
mulţumesc,
Ottilia Ardeleanu -
Adrian, ai remarcat bine, aceasta era ideea. de rece.
doar o părere
Madalina Cauneac -
mi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
poate că
Ottilia Ardeleanu -
ai dreptate, Masha, dar îmi doream un text enervant prin "explicaţii", este ca şi când ai striga unui puşcăriaş: "libertate!". mai mult despre... eu zic să perceapă fiecare din punctul personal.
îţi mulţumesc mult pentru că ţi l-ai exprimat pe al tău.