domnule înger,

dacă ai vrea să îmi intri în casă,

cu toate genele tale de brânduşă, cu căutătura ta luminoasă,

cu ciuturile tale pline cu firimituri, cu bucăţelele de chec roz,

pe care de la mame tu le-ai împrumutat

ori dintr-o măruntă magie a vrăjitorului ce locuieşte în oz,

atunci tu să ştii, îmi vine uneori să despuiesc pernele de pene

brânduşele de gene şi de alte nebănuite fosfene

apa de magia cu checuri roz ori de pâine

şi tot aşa până la mila lui mâine

să ştii,

fără putinţă de tăgadă,

că fără vreo vină cât de neînsemnată,

fără vreo pată

ori fără vreo stricăcioasă voroavă,

- bărbatul meu, asemeni vouă, este închis între ceruri

trage-l tu jos,

nu te supăra, curcubeie cu zimţi

mi-l vor aşeza între braţele mele cuminţi

în sfârşit

mă rog domniei tale cum lumina se roagă să se culce
doar foarte aproape de ochii închişi ai lui Infinit

cel neasemuit şi negreşit foarte dulce.