Ela -
cert e doar punctul din care mă fac oblică. alunec
tangențial cu vinerea.
lasă-mi apa. setea asta de linii
e încă o treaptă. liniște. nu mai știu să mișc
luntrea.
între focuri așez degetele. pulsează atrial o piatră.
sistolă incompletă. cândva
piatra avea un pește-sabie vorbitor.
bătrânul
nu umblă din piatră-n lemn. cântă
din bambus o rugă.
Poezie:
Comentarii
Dahaar -
Poemul e suficient în cele două strofe, dupa părerea mea ultimul vers nu mai e necesar. Ai surprins momentul de trecere în somn, când se nasc visele. Mi-a plăcut și nu am multe cuvinte să spun asta, pur și simplu! Prima strofă e preferata.
Ela -
Sunt două strofe cumva complementare. Și în prima cred că te regăsești mai adânc. E un o trecere spre alt fel de stare hipnoidă. deși nici așa nu aș numi-o. Da, cred că ai dreptate cu ultimul vers. Voi modifica atunci când va fi. Mulțumesc, Dahaar.