Întrebarea

imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan
ciclul "Despre mâine"

În această seară te-ntreb
în ce parte a inimii locuiești tu,
în ce parte a inimii te-ai așezat,
căci am tras obloanele o clipă
și nu te-am zărit
venind.

Sau, poate,
nici nu ești aici,
iar locul acela în care te cred
e pustiu.
Te-aș întreba ce mai știi
despre mine,
și ce se mai vorbește
despre moartea mea.

Comentarii

Pustiu de inimă, într-o așteptare, ca și cum pașii se aud invers, în-depărtare. Finalul m-a răscolit prin simplitatea cu care vorbești despre un dincolo, ca și cum am putea primi uneori acolo epistole sau semne despre neființa noastră. Mă trimite cu gândul la "Vorbește cu ea", filmul. O singură precizare: ai 3 versuri succesive care încep cu "în", ceea ce tehnica poetică ar "amenda". Crezi că poți modela ici-colo? "Te-aș întreba ce mai știi despre..."

Versurile tale au o filosofie aparte, a simplitatii plina de profunzime, daca pot spune asa. Imi place claritatea imaginilor, cursivitatea discursului poetic.

Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri