pârâul lui iov

imaginea utilizatorului emiemi
vești despre mine, iubito

roman
mă uit la mâinile mele și mâinile mele sunt vineții. aproape umane îmi zic.

se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ.

pașcani
frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată. o bere neagră o cafea neagră. mă rog să treacă timpul mai repede dar timpul nu trece. stă legat de perete ca un alcoolic în sevraj. mă rog să nu treacă timpul dar timpul trece mai am puțin de trăit. închid ochii fredonez mi-e teamă de oamenii cu palmele mari. losing my religion.

beclean
sătul de ilve și stat în picioare. pentru prima dată îi mulțumesc lui dumnezeu pentru că sunt mulțumit cu mine. mă uit la bagaj fac pe contorsionistul. încap tot într-o valiză. m-am hotărât. de azi nu sunt om. sunt o stare.

cluj
amețit peste ochi ceață. văd acum cât a crescut frica mea de oameni. privirea fixă caut casa de bilete. în fața mea o bătrână șchioapătă. miroase a lapte și crin. miroase a brânză și ceară.
mi-e frig dar nu tremur. vezi? nu tremur.

huedin
ochii se prăbușesc în orbite ca o lansare eșuată spre lumi necunoscute. mi-e foame. cumplit de foame. nu mă vede nimeni mănânc un ou fiert cu tot cu coajă. coaja lui mă înviorează.

oradea
în primul rând trebuie să știi că dorm pe jos într-un colț. e bine. ascult the knife. e bine. ușa de la apartament are un beculeț albastru. intru și ies doar ca să văd cum se aprinde becul când intră cineva. nu mă satur. e bine. ies în oraș mușchii feței sunt liniștiți. e bine.
am teniși albi cu o dungă roșie.

aleșd
aici bisericile sunt altfel. nu pântecoase ca la noi. zvelte ca niște femei care își lasă ghicite formele printre haine. doar gâtul e dezgolit ca o nevoie firească de a fi ascultat.

sibiu
imaginează-ți un copil cu gura căscată arătând cu degetul spre vitrina cu jucării. ce mai vrei să știi despre mine?

făgăraș
beznă. orbecăim am încurcat toate indicatoarele. parcă un câine hămesit a mâncat toată lumina. nimeni nu spune nimic. lucrurile importante stau în cutia craniană ca perla indiei la muzeul din londra. vreau să fiu un câine hămesit ce mănâncă lumina.

pârâul lui iov
ai crede că e un loc important, nu? aproape biblic. și este. ți-am spus că tot ce am împart cu tine. împart cu tine albia aproape secată podețul și indicatorul pe care citesc în fugă pârâul lui iov.

Proză: 

Comentarii

un itinerar nu numai geografic dar de intensitate sufleteasca. jurnal spre calatorie. o calatorie indelung asteptata a sufletului. autorul se identifica cu el insusi reproducindu-si trecerea lui aparent incoerenta fragmentata prin aceasta lume. pasaje de exceptie "se lasă noaptea. din pământ ies oamenii pământii. ziua ei dorm pe băncile din gară. se agață de oamenii albi și oamenii roz. nu știu dacă se îmbracă în zdrențe ori dacă zdrențele se îmbracă în oameni. oamenii albi și oamenii roz le dau coji de pâine oamenii pământii încep viermuiala spre miezul pâinii. noaptea se întorc în pământ." sau "pașcani frisoane. locul unde nu m-a ajutat nimeni niciodată." multe lucruri cizelate desi in cantitati reduse. calitate. deschid citeodata site-ul si il caut pe Emilian Pal. de acolo de la "pârâul lui iov" numara cocorii si povesteste unui copil cine este/va fi cel/cea care ii va aduce primavara.

Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.