Am construit o relație pe roți pentru că vreau să meargă de la sine Relație cu geamuri mari ca să te văd până în ultimă instanță Să te știu roz ca un loc în care mă pot așeza în voie cu toate descinderile mele în viitor Cu ele toate așezate cuminți ca niște cărți pe care să le poți răsfoi de citit să nu le citești La ce bun Oricum nu ai înțelege mai puțin decât mine Vreau să te știu roz și să te apleci spre mine dimineața până te așezi perpendicular pe pofta mea de mâncare Cu un ticăit moale să trezești o cafea somnoroasă Roz să te știu să mă vezi colorat și fără de capăt ca un curcubeu bolnav Ca un curcubeu în culori șterse și fără vreo unduire anume fără să fiu altfel decât drept Aplecat spre tine Am construit ce-am putut mai mult nu-ți trebuie nici mie atât ajunge ca să ne creștem florile și ca să ne cunoaștem cearșeafurile galbene Ajunge atât ca să ne tăiem trecerea de timp împreuna Ca două tacâmuri murdare încă de la început Ne-am așezat unul lângă altul pe o farfurie gata mâncată și ne săturăm reciproc de atâta înfometare și ne bem de sete de după somn Așa ne-am înțeles încă de la prima întâlnire Diminețile noastre să fie mereu pline de tot ce e mai gol De-asta am pus-o pe roți Ca să se învârtă singură și să nu ma întrebi ce te-aș întreba eu Sa nu mă întrebui iubita mea de ce ne trebuia un legământ girofar Pentru ca uite Iar canti ca o sirenă