este a șaptea zi
de cînd am început să fac
scurte călătorii
în jurul camerei mele
ieri am ajuns chiar pînă la peretele
dinspre răsărit
aici sînt doar numele numilor
viii nu se cheamă pe nume
ci numai pe litera mare de început

da pe safiria
noi sîntem foarte fericite
cîndva vom ajunge și la fereastră
și atunci vom rămîne grele
în afara trupului nostru

tu prietenul meu ce mai faci
-sper că fericirea nu ți-a îngroșat și ție venele-
îți mai plimbi viața prin parc
îi mai dai drumul din lesă
îți mai aduce ea trupul în gură?
mai știi cum strigai
la picior la picior viață
eu am gustul ierbii cosite – un miel verde cu gîtul tăiat
lasă-mă să fiu trist!
oricum pe tine te prinde tristețea
între postulat și nevoia de sens
astăzi nu se mai fac decît tristeți pe comandă

cînd sînt tristă
mă gîndesc la întîmplări care îmi plac
caii marea
- ți-am spus cum văd eu marea?
ca pe o lăuză cu alge pe cap
și cu sînii umflați de lapte sărat -
parfumuri
ori de ce nu
chiar viețile mele
acum sînt la a patra
odată o să-ți povestesc
cum le-am murit pe celelalte trei

mi-aș dori acum să te numesc
Tristul Întîi cel Asemenea
și să cred că pînă la primăvară
mai sînt cîteva ore de somn

spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte
o să mai ai ochi să mă vezi?