Virgil -
românia nu există
românia nu există
există doar frigiderul meu pe care scrie
don’t forget
de aceea românia este un fel de a fi fericit
fără întrerupere
de curent de internet de căldură de apă de telefon
de existență de dumnezeu
pentru că românia nu există
aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi
foarte lungi fără nici un fel de feminitate
aleargă rîzînd îmi întinde o undiță
apoi se prelinge pe trupul meu mirosind a știucă
și pleacă mai departe în adîncurile mele
întind mîna pipăi frigiderul
în întuneric îmi pare chila unui pescador adormit
pe canalul măcin
îl deschid orbit de lumină respir sacadat
ajung din nou la suprafață
don’t forget
îmi spune bătrînul matelot
don’t forget
romania
Poezie:
Comentarii
emiemi -
Personal, as vedea poezia de la "alearga prin mine o fata". Imaginea trupului mirosind a stiuca mi se pare extrem de stimulanta atit vizual cit si olfactiv. De fapt, in termeni mai putin tehinici, o imagine extrem de puternica si seducatoare, cel putin pentru mine.
alma -
Interesant, îmi place și acest al doilea text. Bună ideea și e bine transcrisă. Finalul reușit. Felicitări!
vladimir -
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.