Virgil -
la distanță egală
ingrid
eu sînt ultimul cuvînt
pe care am vrut să ți-l rostesc
dar mă opresc
în mijlocul camerei
la distanță egală de amintiri
forțele lor se anulează în mine
de tine mîinile fața
nici un lucru nu contează în definiția lui
doar desființarea poate
de aceea mă înconjor cu ele
pînă li se impregnează conturul în pămînt
apoi nu mai e decît apă
o apă mare
ca un gînd în care plutesc
mă legi la ochi să pipăi
spațiile goale dintre amintiri
și lucrurile despre care nu vrei să vorbim
senzația
că aștept un răspuns
de la tine
ingrid
Poezie:
Comentarii
Dihania -
misterioasa ingrid, oceanul, ritmul actiunii, atmosfera poemului, ma duc cu gîndul la "solearis" al lui tarkovski. odata ce te poti mentine la distanta egala de amintiri, cred ca intuiesti si raspunsul ei. de fapt, e pozitia din care nu mai ai nevoie de raspunsuri, dar, odata ajuns acolo, s-ar putea sa tînjesti tocmai dupa senzatia de nesiguranta pe care o ai in fata unui raspuns atît de asteptat
Aranca -
Ingrid nu are nimic din personajul Harey al "Solaris"-ului realizat de Andrei Tarkovsky, Matei. Cu altă ocazie, poate, vom discuta pe marginea acestui film (și mai ales a cărții scriitorului Stanisław Lem). Cum spunea și Tarkovsky în ultimul său interviu: "A discuta despre optimism și pesimism este idiot. Sunt două noțiuni lipsite de sens. Oamenii nu vor să spună ceea ce gândesc." Ingrid e o scurtă trecere în revistă a unor "spații goale dintre amintiri" mărunte, inexistente aproape, între care nu locuiesc decât mările văzduhului. așa cum și autorul mărturisește, este doar: "senzația că aștept un răspuns de la tine"