cami -
stropii cascadelor
din unghiul meu îndepărtat privesc infinitul
cărări nefiresc par drepte paralele
s-a făcut seară și aici și departe și-n noi
un colț îndoit de hârtie
cu marginile așteptări
o pasăre mare albă
sau un țipăt
o respirație
un început ca o unghie crescută pe-o adresă de mail
aproape atât de aproape ca un paradox
în șapte zile
ai început să urăști ai început să iubești
ai început să respiri sau să privești mai departe
și-ai început dintr-odată să cânți
bună seara
bună dimineața
bună ziua
mai încet vă rog
dați liniștea aceea mai încet
și spuneți-le să tacă
undeva pereții mai poartă urme din
stropii cascadelor
Poezie:
Comentarii
Aranca -
nu mă împac deloc cu introducerea, poate pentru că geometric vorbind, nu vei vedea niciodată (din orice unghi ai spune) cum "infinite cărări par drepte paralele"...dacă ai reformula primele două versuri ar deveni poate un poem rotund. și caută să eviți genul de expresii "infinite cărări"..."nefiresc de îndepărtat"..."tocite de așteptări"...sunt mai mult decât clișee.
cami -
Mulțumesc, Marina, mă voi gândi cum le-aș putea schimba.
hialin -
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
cami -
Hialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
hialin -
Pai nu m-am facut inteles legat de "nefiresc". Luati versul acela separat "cărări nefiresc par drepte paralele". Vi se pare ca suna bine ? Cele mai multe constructii sunt de tipul nefiresc legate, sau nefiresc ceva. Daca spun "carari nefiresc par " deja pare o eroare. Enuntul clarifica asta, dar nu salveaza efectul sonor. De-asta spuneam anterior ca la nivel conversational putem produce o rupere cu nefiresc, evident etc. De exemplu: "Cladirea era, evident, inalta" la nefiresc chiar se prefera in acest caz "nefiresc de inalta" dar alaturi de "nefiresc" apare o completare. In poezie este mai greu sa introduci o asfel de sintagma, dar daca tot ati preferat sa faceti asta alaturati lui nefiresc ceva, sau reformulati acel vers pentru ca in opinia mea suna foarte ciudat(si nu intr-un mod pozitiv... ). Dumneavoastra ati spus "De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări" eu nu am nimic impotriva ideii, nu pot sa fac un comentariu cu "autroul a vrut sa spuna" m-am referit strict la constructie. Ideile ni le asumam, constructii lexicale nu, pentru ca sunt mult mai rigide si se conduc dupa reguli. Doar o parere ! Ialin
cami -
Poate că suna mai bine "cărări par nefiresc drepte paralele". E o inversiune care mie nu mi se pare că sună nicicum. La fel, e doar o părere. Și eu sunt Cami (aici fără dumneavoastră). Mă bucur că mai am un cititor.