sau sword to the joy
așa cum se vede
prin lacrimi mari și
scuză-mi expresia
de vacă sfîntă dragostea ta
cu ochi imenși și trudă asemenea
e o duioasă inutilitate mai bine
ai deschide ceva să-ți inunde soarele
Întunecimea Ta
fă cumva
să nu ți se pară
enormitatea asta
o masochistă de reverie
iubește totul
al naibii de îngerește
să doară așa și pe dincolo
dar mai ales pe dincolo
aici e alegerea ta
și nimeni n-o să știe
să te urască mai drăgăstos decît tine
nu iubi să suferi și-atît
iubește să suferi...
mama ei de bucurie!
Poezie:
Comentarii
vladimir -
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
hialin -
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
skylander -
vladimir, hialin...prea mult se opinează că dragostea e suferință, un fel de știință a lacrimilor...prea se vede partea pe jumate golită a sticlei în dauna celeilalte jumătăți pline...prea se încordează mușchii unei tristeți de lux cicartizate cu ditamai demnitatea...cînd e de preferat mai ales să fim umili și bucuroși că e culmea da' mai putem iubi...:) Cu mulțumiri pentru aprecieri și opinii, pentru interesul și plăcerea lecturii, amical, de cursă long play, de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos