Lumea nu se mai încolonează azi
de dor spre Cer.
Coborând treaptă cu treaptă,
pământul se plânge că i-ai lăsat
o scară fără fereastră.
Pentru că am uitat demult
să murim desculți.
Bat clopote mai mari la noi în sat,
dar nu mai cresc flori pe morminte
și nimeni nu-și mai așteaptă la masă mortul
a treia zi.
Mai scârțâie încă fântâna,
dar n-au mai înflorit de atunci
nuferi pe Jiu.
Ne-au plecat pe rând
toate bunicile care știau să toarcă
și să parfumeze merele coapte.
E tot mai rar primăvară
și cântă în văzduh
păsări pe care nu le cunoaștem.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Un poem de tipul "dar George nu mai vine" poate ca ar trebui imbracata ideea intr-o alta forma. Genul acesta de metaforizare pe care am mai numit-o si cu alta ocazie "in serie" parca nu mai suna bine, ma rog, cel putin mie nu imi mai suna bine. Oricum, daca e sa schimbam doar pe ici, pe colo (vorba lui nenea Iancu) atunci musai ar trebui asa: 1/ "Mai scârțâie încă fântâna, dar n-au mai înflorit de atunci nuferi pe Jiu" - de cand, de atunci? 2/ "Ne-au plecat pe rând toate bunicile care știau să toarcă și să parfumeze merele coapte" - nu stiu daca e important sa specifici ca acele bunici au plecat "pe rand" sau "toate deodata", cred ca mai important este sa elimini confuzia din conjunctia "care stiau sa toarca si sa parfumeze merele coapte" Ma rog, merita rescris, parerea mea. Andu. P.S. Te rog sa-mi confirmi primirea premiului, scuze de micul off-topic dar nu ai raspuns la mail.