păcat că nu ma vezi, cum stau cu paharul de vin în stînga cu tine în dreapta pe genunchi și cum te bat ușurel la fund, te cert, îti controlez chiloțeii, lecțile făcute, caietul de sarcini, zîmbesc mulțumit, ai făcut bine zic, îți dau o bomboană cu miere, tu zici: dar nu are formă de inimă papa și stiu ca ai dreptate, îmi dau lacrimile trăznit de relevația unei vieți irosite pe gratis la cinematograful Timpuri Noi sau luînd notițe stupide la lecția de învățămînt politic cînd ne ardea de femei și de scandal, nu de Lenin, tu erai încă un proiect vag în burta mamei și nu îți pot reproșa căderile mele, plecările mele, neliniștile între 5 și 6 cînd mă învîrteam în salon în pantofii mamei tale și nu știam dacă voi fi bărbat sau o arătare fără sex, fară viitor, un fel de Rasputin blînd cu ochi de oaie vîndută la kilogram și cită nevoie aveam de tine și ce tîrziu ai venit într-o inconștiență egală cu tine însuți, cu nuri și flori de gunamar, pipetînd aripi de molii pironite pe loc și să mă ia dracu dacă pricep cum m-am împletit cu tine atît de esențial, atît de tulbure că nu mai pot respira, nu mai pot dormi nici măcar regurgita boabele de lumină cu care mă hrănești invers prin fontanela de om ce sunt fără de tine.. .