acel nărăvaş pe care cândva
îl strângeai între pulpe şi îl înfrânai cu degetul mic
şi îl adăpai cu roua căzută-ntre cupele sânului iară el se-nălţa
să-ţi aducă în coburi nectar din al şaptelea cer
precum şi cola de la non-stopul din colţ
acel inorog cu grumaz de scântei pe care-l culcai
doar în pat de narcise şi îi întindeai mătăsos aşternut
şi îl potcoveai cu o singură lacrimă
de crocodil

într-o zi se va da de trei ori peste cap şi se va preface în aşchie
şi îţi va intra în pantof de acolo pe sub piele
şi va creşte va creşte cât un falnic
măr pădureţ
şi va deveni o grădină de meri pădureţi
apoi un crâng numai şi numai din meri pădureţi roditori
de sub rădăcini vor ţâşni elfi cu chitanţiere pe umăr
şi alte fiinţe edenice
animate de cele mai bune intenţii.

procesul transformării e totuşi
greu sesizabil în amploarea evoluţiei lui
precum rumoarea penei desprinse din aripă
ori a rotunjirii boabei de mazăre
până când lumea ta va sări din ţâţâni cu un ţiuit de oală minune
atunci în sfârşit vei putea vitejeşte să-nfrunţi pe toate suratele tale
în lupta dreaptă a maionezei fără cusur
şi a ciorbei de ştevie.

de unde deducem că el adoratul
inorogul cu grumaz de scântei
el nu e fiinţă din copite şi carne
nici făptură de vis freudian şi nici chiar
o împieliţată de aşchie
el e binecuvântat minereu care poate fi măcinat
cristalizat şi păstrat în cutii pliculeţe etcaetera
iar folosit înţelept el
Timpul
devine ingredient necesar oricărui desfrâu
culinar.

dar nu te lasă cumpărată de belzebutul pragmatic
femeie
inevitabil şi tu vei atinge cândva starea de graţie
ea va coborî-n fulguiri aromate peste solniţă şi tocătorul de vinete
atunci levitând prin aburii supelor ca o vrăjitoare pe mătură
te vei întreba în fond de ce Doamne de ce
niciun înger n-a învăţat-o pe Eva
să gătească măcar un pilaf cu urzici.